Scrii la română.
Îți spunem exact ce spune baremul.

„Aci sosi pe vremuri” de Ion Pillat, publicată în volumul „Pe Argeș în sus” (1923), aparține tradiționalismului, curent literar care prețuiește satul, trecutul și legătura omului cu locul natal. Două trăsături ale curentului sunt evocarea trecutului familial și prezența spațiului rural, „casa amintirii cu-obloane și pridvor”, unde totul stă sub semnul vremii care trece.

Tema poeziei este trecerea ireversibilă a timpului, pusă în lumină prin paralela dintre iubirea bunicilor și cea a eului liric. Un prim episod este sosirea bunicii Calyopi în „berlina legănată prin lanuri de secară”, când bunicul îi recită „Le Lac”, iar câmpia sub lună devine „ca un lac”. Al doilea episod repetă scena în prezent: iubita coboară din trăsură „pe urmele berlinei”, iar poetul îi șoptește poeme de Francis Jammes.

Un element de structură relevant este simetria compoziției: cele două povești de iubire se oglindesc una în alta, iar clopotul „de nuntă sau de moarte” leagă trecutul de prezent și amintește că orice iubire stă sub semnul morții. Un al doilea element este laitmotivul ochilor: „ochi de peruzea” la bunica, „ochi de ametist” la iubită.

În concluzie, poezia mi-a plăcut foarte mult pentru că arată că iubirea se repetă și că timpul trece.